13 ianuarie 1995

MEMORIU ASUPRA PIETELOR IN DEZVOLTARE AL GRUPULUI CHASE MANHATTAN

de Riordan Roett 

Sumar

Cea mai mare amenintare de astazi asupra stabilitatii politice in Mexic  este, credem noi, actuala criza monetara. Pana cand administratia prezidentiala Ernesto Zedillo nu va identifica politica potrivita pentru stabilizarea peso-ului si evitarea inflatiei necontrolate, va fi aproape imposibil sa dezbatem probleme precum Chiapas sau reformele judiciare ori electorale. Mai mult chiar, o prelungire a crizei, cu impactul sau negativ asupra nivelului de trai, ridica problema nelinistii muncii, in special, si nemultumirii sociale, in general.   

Guvernarea Zedillo

Instalarea lui Ernesto Zedillo ca presedinte al Mexicului pe 1 decembrie 1994 parea ca deschide un nou capitol al eforturilor de modernizare a politicii nationale. In discursul sau inaugural, Zedillo a subliniat importanta rezolvarii scandalurilor politice importante precum asasinatele comise in 1994; ca o garantie a transparentei l-a numit in functia de procuror general pe un membru al Partidului Actiunii Nationale (PAN) aflat in opozitie. Noul presedinte a dorit reforme judiciare si electorale si o rezolvare pasnica a situatiei rebelilor din sudul statului Chiapas. A subliniat nevoia de transparenta in guvern si nevoia de a educa si instrui poporul mexican. Cabinetul lui Zedillo, alcatuit in mare parte din guvernul predecesorului sau, Carlos Salinas de Gortari, a lasat impresia de competenta si angajament.

Pe 20 decembrie, ministrul de finante Jaime Serra Puehe, negociatorul succes al NAFTA in madantul lui Salinas, a anuntat in mod subit devalorizarea peso-ului. In urma certurilor provocate de aceasta decizie, neimpartasita de comunitatea finaciara internationala si de investitorii straini, Serra Puche a demisionat si a fost inlocuit de catre Guillermo Ortiz. Ortiz fusese numarul doi in ministerul de finante in timpului lui Salinas si fusese numit Ministru al Comunicatiilor si Transportului de catre Zedillo. 

Ortiz este acum responsabil de strategia de regenerare a guvernului. In opinia noastra, pana cand guvernul nu va reusi sa stabilizeze peso-ul, evitand cresterea inflatiei, si nu va recastiga increderea investitorilor, va fi dificil pentru Zedillo sa  dezbata agenda reformelor stabilite pe 1 decembrie. Exista trei situatii in care criza monetara actuala poate submina stabilitatea politica in Mexic. Prima este situatia din Chiapas; a doua o reprezinta viitoarele alegeri statale; iar cea de-a treia este determinata de rolul sindicatelor si de relatia lor cu guvernul si guvernarea PRI.

Chiapas

A trecut deja un an de la primele revolte din sudul statului Chiapas si, aparent, nici macar nu exista o apropiere de solutionare. Liderul sau purtatorul de cuvant, sub-comadantul Marcos, ramane ferm in solicitarea sa ca actualul guvernator PRI sa demisioneze si sa fie inclocuit de catre contracandidatul PRD care, sustine Marcos, a fost fraudat in alegeri. Marcos continua sa sustina raspandirea la scara larga a reformele sociale si economice. S-au accentuat si conflictele intre politie si autoritatile militare pe de-o parte si simpatizantii miscarii zapatiste (cum sunt numiti insurgentii) alaturi de grupurile de tarani sustinatori ai lui Marcos si ai oamenilor sai, pe alta parte.

In timp ce Zedillo e dedicat unei solutionari diplomatice si politice in confruntarea din Chiapas, este greu de imaginat ca mediul actual va ceda in fata unei solutii pasnice. Mai mult chiar, avand in vedere modul in care criza monetara limiteaza resursele disponibile guvernului pentru reformele sociale si economice, s-ar putea dovedi dificil ca planurile administratiei Zedillo pentru Chiapas sa castige suportul populatiei. Mai important, Marcos si oamenii sai ar putea sa umileasca guvernul sporind violenta si fortand puterea sa cedeze in fata solicitarilor zapatiste si sa accepte o infrangere politica. Alternativa o reprezinta o ofensiva militara ce ar infrange insurgentii dar ar crea un protest zgomotos in plan international impotriva violentei si opresiunii drepturilor popoarelor bastinase.

Desi Chiapas nu reprezinta, in viziunea noastra, o amenintare serioasa la adresa stabilitatii politice a Mexicului, situatia este privita in acest mod de mare parte a comunitatii investitorilor. Guvernul trebuie sa elimine miscarea zapatista pentru a demonstra controlul sau efectiv asupra teritoriului national si a politicii de securitate.

Alegerile generale

In discursul sau inaugural, Presedintele Zedillo a reconfirmat angajamentul de a deschide sistemul electoral catre partidele din opozitie. Aceasta a fost principala divergenta a ultimilor ani dintre guvernul dominat de PRI si opozitie, in speta PAN si PRD. Aripa conservatoare a PRI s-a opus liberalizarii in timp ce gruparea din jurul lui Zedillo a declarat ca deschiderea este atat inevitabila cat si justificata. Actuala criza monetara ridica insa un semn de intrebare asupra capacitatii lui Zedillo si a reformatorilor de a onora rezultatele alegerilor locale din 1995. Conservatorii vor argumenta necesitatea mentinerii unui singur partid la guvernare chiar si cu pretul fraudarii alegerilor datorita crizei monetare. Opozitia, care in genere contesta victoriile electorale ale PRI, indiferent de validitatea cererilor PRD, va fi incurajata sa continue sa le conteste. Zedillo va fi pus in fata unei situatii dificile in care va fi fortat sa elimine membrii conservatori ai propriului sau partid, mod in care isi va tine promisiunile de a permite opozitiei sa castige atunci cand o vor face in mod legitim.

Alegerile vor avea loc in acest an in statele Jalisco, Guanajuato, Yucatan, Michoacan si Baja California. Trei dintre ele vor organiza atat alegeri pentru congres cat si pentru functiile de guvernator. Michoacan va vota doar pentru congres iar Guanajuato doar pentru postul de guvernator. In toate aceste state opozitia are o istorie solida si exista prececedente in care fraudele, existente ori superficiale, au fost intampinate de reactii dure.

Strategia electorala a guvernului in 1994 s-a bazat pe unirea nucleului simpatizantilor PRI cu perspectivele unor anganjari masive, cresterea salariilor si cheltuirea unor sume mai consistente pentru lucrarile publice. Criza monetara diminueaza sansele ca PRI sa poata adopta aceeasi strategie electorala si in 1995. Mai mult, chiar daca PRI a castigat increderea unor votanti ai opozitiei folosindu-se de poveste a succesului economic aparent din 1994, este putin probabil sa castige vreun vot al opozitiei in 1995. Administratia Zedillo va trebui sa cantareasca atent decizia de a acorda sau nu victoria opozitiei daca aceasta va castiga in mod corect alegerile. Negarea victoriei opozitiei ar reprezenta un regres al strategiei sale electorale. Insa pierderea controlului asupra PRI aduce cu sine riscul dezbinarii partidului de guvernare. Consideram ca abilitatea administratiei Zedilo de a rezolva conflictele inerente anului electoral 1995 va fi un instrument esential guvernului in tentativa sa de liberalizare a politicii mexicane.

Miscarea muncitoreasca

Miscarea muncitoreasca a reprezentat coloana vertebrala a PRI timp de zeci de ani. Disponibilitatea liderilor sindicali de a primi indicatii de la PRI a insemnat un important factor al stabilitatii in Mexic inca din anii '30. Insa actuala criza monetara ameninta sa slabeasca suportul muncitorimii datorita scaderii nivelului de trai si al salariilor. Scaderea valorii peso-ului a diminuat masiv puterea de cumparare a muncitorului mexican de rand.

In pregatirea programului de urgenta economica anuntat de presedintele Zedillo pe 3 ianuarie 1995, cele mai dificile negocieri au fost cele cu sindicatele, speriate de privatiunile pe care vor fi nevoite sa le indure in vederea aplicarii reusite a programului. In septembrie 1994, sindicatele au semnat un acord cu guvernul ce a permis o crestere cu 7% a salariului in 1995. Intelegerea a inclus scutirea de anumite taxe pentru muncitorii cu salariile cele mai mici si beneficii aditionale pentru productivitate sporita.

Cele 7 procente in plus la salariu au fost considerate un acord corect la momentul acela deoarece guvernul estimase o inflatie de doar 4% in 1995. Odata cu pierderea puterii de cumparare si majorarea preturilor ca urmare a devalorizarii peso-ului, economistii considera ca rata inflatiei poate atinge cota de 15%, in timp ce altii estimeaza undeva peste 20%.

Muncitorii mexicani inca nu si-au recapatat standardul de viata din 1980, an de la care au trecut prin trei devalorizari succesive. Noul acord semnat pe 3 ianuarie 1995 nu mai prevede si cele 7 procente in plus la salariu. In schimb guvernul incearca o diminuare a cresterii preturilor si un control mai strict asupra inflatiei. Conform noului acord, muncitorii cu salariu minim vor beneficia de un credit pentru plata taxelor ce poate ajunge pana la 3% din venituri. De asemenea, guvernul a promis subventionarea a 700.000 de locuri de scolarizare pentru pregatirea muncitorilor.

In opinia noastra, prelungirea crizei curente se va materializa in redeschiderea negocierilor si compensarea pierderii puterii de cumparare a muncitorilor mexicani. Un prim semnal al acestui proces a aparut pe 11 ianuarie atunci cand Confederatia Mexica a Muncii a cerut organizatiilor afiliate sa solicite o crestere imediata cu 15.3%  pentru luna ianuarie si o crestere totala de 56% pentru intreg anul 1995. Legaturile puternice dintre sindicate si guvern s-au slabit in ultimii ani si, desi administratia inca exercita o influenta asupra muncitorimii, nu mai detine controlul absolut. In cazul in care criza va continua, administratia Zedillo se va confrunta fie cu optiunea respingerii solicitarilor muncitoresti, existand insa riscul unor demonstratii publice, fie cu acceptarea conditiilor impuse, caz in care situatia economica se va inrautati.

Concluzie

Criza monetara mexicana a umbrit intentiile administratiei Zedillo de a reforma intregul spectru politic, incluzand negocierile in scopul rezolvarii conflictului din Chiapas sau garantarea unor alegeri corecte la nivel statal si municipal. Se ridica de asemenea intrebarea daca muncitorimea mexicana va accepta o prelungire a crizei salariale si a scaderii puterii de cumparare. Aceste intrebari politice si sociale, de prima prioritate pentru presedinte, vor fi in mod inevitabil amanate pana ce criza economica va fi clarificata. Avand in vedere ca administratia Zedillo se arata incapabila sa stabilizeze peso-ul si sa evite inflatia, exista in continuare riscul incertitudinii sociale si politice.