Armata Zapatistă de Eliberare Națională (EZLN) se diferenția, încă de la începuturi, de alte mișcări rebele marxiste ale vremii prin modul în care folosea spațiul virtual pentru a se identifica și a primi sprijin internațional. Figura principală a organizației, "Subcomandante Marcos", a jucat un rol important în popularizarea mișcării în lumea întreagă, prin personalitatea sa puternică și carisma sa. Talentele de comunicator ale lui Marcos si ale camarazilor săi s-au dovedit extrem de importante în "exportarea" conflictului via internet. Pe acestea ne vom concentra în cele ce urmează: cum comunică zapatiștii cu lumea, și de ce.
De la Zapata la neozapatism
Actualmente, cand se vorbeste despre miscarea lui Marcos, se foloseste termenul "zapatism". Cel de neozapatism ar fi, totusi, mai exact.
Sa ne intoarcem putin in timp. Zapatismul isi are inceputurile in miscarea lui Emiliano Zapata, unul din initiatorii rebeliunii din sudul Mexicului din 1910 si unul din liderii acesteia. Astazi, el este considerat erou national, un model pentru oponentii regimului si una din sursele de inspiratie pentru arta populara sau culta mexicana. Afirmandu-se ca descendenti ai idealurilor lui Zapata, EZLN si Marcos si-au insusit acest simbol numindu-se "zapatisti".
Zapatismul de la inceputul sexolului XX a fost, din multe unghiuri de vedere, diferit de modelul folosit de EZLN azi. Intr-adevar, revolta condusa de Zapata a pornit din statul Morelos, cu sprijinul fermierilor ingrijorati de reforma agrara a guvernului. Acestia luptau in fapt pentru dreptul ancestral la proprietate. "Neozapatistii" din 1994 erau originari din Chiapas si erau descendenti ai pionierilor care au cucerit teritoriile salbatice din sud. Originea acestei miscari merge inapoi pana la stravechea civilizatie maya.
Contextul politc al celor doua miscari este, de asemenea, diferit. In 1910, Mexicul avea doar 15 milioane de locuitori; 67% din populatia activa se ocupa cu agricultura, care aducea 30% din produsul intern brut. In 1994, in Mexic locuiau 95 milioane de oameni si doar 22% din ei erau fermieri, contibuind cu numai 8% la veniturile statului.
EZLN isi desfasoara activitatea in timpul unei globalizari accelerate. Ei trebuie sa lupte contra consecintelor dramatice ale NAFTA, adoptat de guvernul partidului aflat la putere de zeci de ani fara intrerupere (PRI). Motivul principal pentru care se opun este acela ca NAFTA deschide calea achizitiei de bunuri mai ieftine din alte tari, ducand parctic la faliment fermierii locali.
Rebelii din 1910 s-au concentrat pe pastrarea dreptului la proprietate asupra pamantului, dorind sa-si protejeze terenurile impotriva exproprierilor legale sau nelegale. Neozapatistii, exponenti ai populatiei indigene, au cereri specifice. Ei lupta si pentru pastrarea pamanturilor, dar in special pentru drepturile comunitatii nativilor indieni in contextul globalizarii. Totodata ei lupta si pentru supravietuire. Doresc conditii decente de viata si cer sa le fie incredintate resursele naturale ale teritoriilor in care traiesc.
Intentiile politice sunt un alt element ce deosebeste profund EZLN de inaintasii sa ori de alte gherile. In timp ce Emiliano Zapata, confruntat cu un guvern slab si corupt, care a dezamagit populatia cu promisiuni false, a preluat puterea centrala prin forta, EZLN se plaseaza geografic si identitar doar in statul Chiapas.
Diferentierea clara intre cele doua grupuri este insa vizibila in stilul de lupta. Modelul neozapatist este o inovatie niciodata utilizata inainte de gherilele latino-americane. In timp ce atat Revolutia mexicana din zorii secolului XX cat si gherilele moderne precum Fortele Armate Revolutionare din Columbia (FARC) au recurs la violenta, neozapatismul se exprima prin mijloace non-violente. Ei considera ca este posibil, in ciuda slabiciunii lor militare, sa obtina influenta si sa se opuna cu succes autoritatilor aflate la putere.
Strategia neozapatista este sa creeze un loc unde oricine sa-si poata expune si impratasi cu altii ideile intr-un spirit de unitate. Rezistenta politica a acestei miscari este bazata de asemenea pe includere mai degraba decat pe excludere, pe pluralism mai degraba decat pe singularism. De altfel, esecurile negocierilor cu guvernul de la Mexico City sunt in mare parte o consecinta a caracterului profund democratic al EZLN, care a ales sa faca din populatie o "parte activa" a oricaror tratative.
Scurta prezentare teoretica a cyberactivismului
Puterea spatiului virtual al internetului a permis grupului de rebeli marxisti din Mexic sa porneasca o revolutie. Dar nu o revolutie in sensul violent, ci una a ideilor. Ideea, noua, de nesupunere civila via internet a primit titlul de cyberactivism.
Cyberactivismul este mai eficient decat activismul traditional pentru un numar de motive. In primul rand, activismul in general implica un mare numar de oameni uniti intr-un protest. Asta reprezinta o problema nu doar pentru ca e dificil sa gasesti multi oameni, ci si datorita oprelistilor, posibilelor retineri si arestari. Cyberactivismul evita aceste neajunsuri pentru ca e nevoie doar de cativa indivizi foarte familiarizati in lucrul cu computerul, ei putandu-se muta dintr-un loc in altul, evitand astfel sa fie reperati de autoritati.
In al doilea rand, cyberactivismul ajunge la oricine, oriunde in lume. Daca un grup decide sa protesteze in capitala unui stat, autoritatile pot impiedica presa sa relateze evenimentul. Cyberactivism ocoleste pur si simplu guvernul si, cum este cazul zapatistilor, permite relatari independente directe si necenzurate. Un protest poate fi oprit sau controlat, insa o relatare remisa prin mijloacele electronice este aproape imposibil de blocat.
In fine, cyberactivismul poate ramane intotdeauna nonviolent. Desi pirateria si hacking-ul sistemelor electronice de comunicatie este o infractiune (practicata cu buna stiinta de unii ca Electronic Disturbance Theater, organizatie afiliata zapatistilor), el ramane non-violent si nici nu face rau unor oameni nevinovati. Proteste implicand mase mari de cetateni pot escalada in tulburari de strada, iar in cele mai grave cazuri, duc la rasturnarea sangeroasa a guvernului. Poate ca evenimentele din Piata Tiananmen din 1989 s-ar fi desfasurat diferit daca ar fi fost un protest virtual in loc de unul fizic...
Cyberactivismul are slabiciunile sale, desigur. Daca un grup dintr-o tara foarte saraca decide sa foloseasca aceasta metoda, ar putea sa aiba mari dificultati in gasirea facilitatilor tehnologice. Cetatenii unui asemenea stat probabil n-au vazut in viata lor un computer, asa incat nu vor afla nimic din ce se fac cyberactivistii.
Activismul virtual este foarte dependent de tehnologie. Daca guvernul va gasi o metoda de a bloca conexiunile internet intr-o anumita regiune, intregul plan s-ar putea prabusi. Pe de alta parte, statul nu te poate opri intr-adevar de la a iesi pe strada si organiza un protest normal, chiar daca, odata inceput, acesta te-ar putea pune intr-o situatie foarte periculoasa.
Desi se afla inca la inceputuri, cyberactivismul este probabil sa fie forma de activism a viitorului. Cu forta internetului si cativa experti in ale computerelor, un foarte mic grup de oameni poate face istorie in doar cateva secunde.
Marcos, un maestru al cuvantului si comunicarii
Liderulului EZLN, "Subcomandante Marcos" - sau, cum isi spune el mai nou "Delegado Zero" - ii este atribuita identitatea unui oarecare Rafael Sebastian Guillen Vicente. Cu toate ca el neaga, prezentandu-se "Marcos, nascut la 1 ianuarie 1994", presupusa identitate spune multe despre caracterul lui. Absolvent de filosofie al Universitatii Nationale Independente din Mexico City (UNAM), Marcos a urmat apoi cursuri de comunicare intr-o alta institutie din capitala Mexicului inainte de a plonja in clandestinitatea luptei zapatistilor moderni.
Caracterizat de unii ca "idealist pragmatic", Marcos este cu siguranta un strateg media care utilizeaza internetul ca pe o arma, inundand planeta cu comunicate, texte, analize, parabole si chiar poezii. Acestea ii confera succes in indeplinirea unuia din obiectivele sale: contactul cu sute de organizatii civice si zeci de personalitati angajate in apararea drepturilor minoritatilor. El este de asemenea un lider cu o carisma profunda, partial responsabil pentru noile modele de actiune adoptate de EZLN. Marcos isi demonstreaza nu doar talentul de comunicator, ci si pe cel de scriitor (cu influente declarate din Gramsci, Cervantes, Lewis Carroll, Bertolt Brecht, Julio Cortazar, Borges), utilizand vorbele in locul armelor, alternand in scrierile sale umorul cu analiza lucida si emotia. Renuntand, practic, la uzul armelor inca din 12 ianuarie 1994 - la doar zile de la inceputul revoltei! - Marcos a inaugurat o noua era: aceea a actiunii bazata pe cuvant - din care isi trage forta si legitimitatea - in intentia sa de a cuceri inimile opiniei publice internationale.
Arta de a comunica si retorica pe care Marcos le stapaneste sunt unul din punctele cheie ale miscarii urmasilor lui Emiliano Zapata si Pancho Villa. Astfel, zapatismul isi poate depasi granitele fizice, globalizand problema indigenilor din statul Chipas, dand luptei lor un puternic ecou international.
Concluzie
Intr-adevar, EZLN se constituie intr-o miscare unica, particularizata, distincta fata de altele din zbuciumata America Latina. O lupta apriga, insa pacifista, impotriva guvernului mexican.
Si totusi, dupa aproape 12 ani de la infiintarea EZLN, a ajutat cu ceva lupta virtuala a neozapatistilor, populatiei native indiene din sudul Mexicului? Cu siguranta, le-a redat onoarea, insa mai concret, conditiile de trai nu s-au imbunatatit prea mult. Mai mult, in 2002, revenit in atentia publica dupa o tacere prelungita - fusese acuzat ca se foloseste de o cauza nobila pentru a-si castiga popularitate - Marcos a devenit tinta unor critici aspre in urma unui mesaj prin care isi exprima sprijinul fata de gruparea terorista basca ETA, violenta si din ce in ce mai rupta de realitatile populatiei pentru care afirma ca lupta. Foloseste aceasta in vreun fel cauzei minoritatilor oprimate din Chiapas? Pana la urma, singurele rezultate concrete, in afara de cele care tin strict de popularizarea internationala a chestiunii, au fost obtinute prin prezenta activa a neozapatistilor in mijlocul populatiei si prin crearea comitetelor autonome de conducere a localitatilor aflate sub controlul rebelilor (Juntele de buna guvernare). Ceea ce e de natura sa-i faca pe sceptici si pe radicali sa repete ca cea mai buna aparare este atacul. Cu arma in mana.
Resurse utile
Burbach, R. (2001). Globalization and postmodern politics: from Zapatistas to high-tech robber barons. London: Sterling
Carte de comentarii asupra rezistentei politice a zapatistilor. Arata cum s-a dezvoltat miscarea si cum au ajuns zapatistii sa foloseasca tehnologia pentru a-si face cunoscute punctele de vedere prin internet.
Cleaver, H. (1998). The Zapatista Effect: The Internet and the rise of an alternative political fabric. Journal of International Affairs, 51(2), 621
Articol; comenteaza in ce masura utilizarea retelei mondiale de computere este vitala pentru rebeliunea zapatista. Singura sansa a rebelilor de a nu fi striviti in tentativele guvernului de inabusire a miscarii, este sa rupa izolarea in care se afla. Exact utilizarea noilor tehnologii este sansa zapatistilor de a-si face vocea auzita si de a demonstra ca sunt o voce pe care guvernul nu o mai poate ignora. Profesor la Universitatea Texas, Austin, Harry Cleaver este specialist in istoria marxismului.
Corner, John & Schlesinger, Philip & Silverstone, Roger (Ed.) (1997). International Media Research: a critical survey. New York: Routledge.
Grupaj de eseuri ale unor autori titrati. Utila pentru ca ofera o analiza a mediilor utilizate in America Latina si a efectelor acestor media in razboi, ambele relevante pentru zapatisti. Cartea dedica o intreaga sectiune relatiei dintre media si stat.
Froehling, O. (1997). The cyberspace "war of ink and internet" in Chiapas, Mexico. Geographical Review, 87(2), 291-307
Articolul explica de ce si in ce mod este important pentru zapatisti sa-si amplifice vocile, dar se concentreaza intr-un mod interesant si asupra aspectelor negative ale utilizarii internetului, care exclude anumite parti ale populatiei, in contradictie asadar cu doctrina zapatista. Utilizarea internetului si a mass-media obisnuite sunt discutate dintr-o perspectiva mai degraba geografica. Sunt oferite si consideratii despre nasterea ca urmare a comunicarii pe internet a unor organizatii independente care ajuta zapatismul. Oliver Froehling este doctor al Universitatii Kentucky, Lexington.
Gauntlett, David & Horsley, Ross (Ed.) (2004). Web studies. New York: Oxford University Press.
Colectie de eseuri despre efectul internetului asupra diferitelor aspecte ale vietii, de la cultura la politica si de la afaceri la arta. Relevanta pentru zapatisti apare in sectiunea a IV-a, "Global Web Communities, Politics and Protest". Materialul este util pentru ca se concentreaza specific asupra media in relatie cu razboiul de gherila si chiar cu terorismul, insa per ansamblu este slaba in referinte specifice zapatismului.
Halleck, Deedee (1994). Zapatistas on-line. NACLA Report on the Americas, (28)2, 30.
Articol academic, in fapt o naratie a primelor actiuni revolutionare via internet ale zapatistilor. Desi destul de lung, este foarte bogat in referinte si material si permite conturarea unei idei asupra evenimentelor.
Henck, N. (2002). Broadening the struggle and winning the media war: "Marcos Mystique", "guerrilla chic", and Zapatistas. Montreal: Kersplebedels
Carte despre zapatisti si modul in care rebeliunea utilizeaza tehnologia si media.
Lane, Jill (2003). Digital Zapatistas. TDR, 47(2), 129-142.
Articol academic despre Electronic Disturbance Theatre, "divizia de hackeri" a EZLN si despre noua cultura a "hacktivism"-ului. Descrie cum zapatistii isi pun la dispozitie online uneltele de hacking, pentru ca oricine doreste sa li se poata alatura in protest. O sursa buna prin consistenta, lungime, specificul academic; este practic unicul articol care acopera inceputurile miscarii.
Midnight Notes Collective (2003). Auroras of the Zapatistas: local and global struggles of the Fourth World War. New York, NY: Autonomedia
Scrisa de un coelctiv de autopri specializati pe aceste teme, cartea trece in revista lupta zapatistilor si modul cum ea poate fi considerata un "razboi tehnologic". Analizeaza participarea fermierilor si taranilor la miscare.
Ronfeldt, D. (1998). The Zapatista "social netwar" in Mexico. Santa Monica, CA: Rand
David Ronfeldt a fost specialist pe probleme militare in timpul Razboiului Rece, iar acum lucreaza pentru Pentagon la "razboaiele viitorului". El considera ca vremea "Realpolitik"-ului s-a incheiat, iar acum am atins punctul in care cel mai important lucru este "puterea soft-ului". Adica, esentiala este utilizarea aptitudinilor de comunicare mai degraba decat a fortei brute. Succesul pe care zapatistii si aliatii lor ONG-uri il au in mobilizarea revoltei prin tehnologiile de comunicatii sunt, dupa autor, cele mai bune dovezi pentru acest nou mod de a purta razboi.
Viva Zapata!
www.zapata.com
Pagina utila pentru ca arata pe de o parte cum folosesc zapatistii internetul si pe de alta pentru ca furnizeaza multe informatii foarte precise si variate pe acest topic. Realizata de filiala franceza a organizatiei Ya Basta!, gazduieste puncte de vedere pro si contra care intaresc opinia noastra ca pagina este una din principalele referinte de acest fel.
Cleaver, Harry (1995). The Zapatistas and the Electronic Fabric of Struggle.
www.eco.utexas.edu/faculty/Cleaver/zaps.html
Articol academic, in varianta electronica, scris de un cadru al Universitatii Texas, despre aplicatiile militare ale internetului si lupta zapatistilor pentru a-si face mesajul cunoscut in lume. Autorul subliniaza cum aceasta strategie de gherila este doar partial eficienta, pentru ca este necesar ca receptorii sa aiba acces la tehnologia avansata.
Zapatistas in Cyberspace: A Guide to Analysis and Resources.
www.eco.utexas.edu/Faculty/Cleaver/zapsincyber.html
site despre cum zapatistii folosesc internetul si alte tehnologii pentru a-si promova cauza. Site realizat de studenti ai Universitatii Texas.
Zapatista Net of Autonomy and Liberation.
www.actlab.utexas.edu/~zapatistas
Ofera multe exemple despre cum poate fi utilizat un website, despre cum zapatistii isi recruteaza sprijinitori pentru cauza si cum folosesc tehnologia si internetul.
La "cyber-guérilla" des zapatisants
www.ihecs.be
Website realizat de IHECS (Institute for High Studies on Social Communications) din Belgia. Intrebarea care se pune este daca rebeliunea zapatista este intr-adevar o miscare "revolutionara" sau nu, si ajunge la concluzia ca nu este, intrucat zapatistii folosesc o tehnologie fara a inova din acest punct de vedere. Prezinta de asemenea cum organizatiile civice care ii sprijina pe zapatisti a trebuit sa-si innoiasca echipamentul tehnologic, pentru a tine pasul cu obiectivele propuse.
| 
